Lăsați-l pe Kafka!

Ce frate, Kafka ăsta care nu a trăit el în ziua de azi s-a apucat el așa să scrie despre anxietăți? Ce anxietăți pe la 1900 când singurele televizoare erau crăpăturile din geamuri? Ce anxietăți existențiale îl măcinau pe Kafka ăsta când nu era Mall Băneasa cu toate ispitele lui, că nu cred eu că lui Kafka i s-a smuls copilu’ din mână să se arunce afiș pe gramul impecabil șters de la Noriel țipând „am văzut la televizooooor reclamă cu mașina asta tare-tare de tooot! Pe asta nu o am! O vreeeeeeaaaaauuu ” și dai banii de mâncare pe următoarele două săptămâni jenat că se uită toți ochii de viezuri de Mall curioși și blamatori la tine urmați de „țțț”- uri în cascadă de zici că e Ileana lu’ mamaie (aka mașina de cusut)
I-auzi, că asta, nea Kafka avea sentiment de alienare …. zăăă?!? Să vină acu! Își pune instant „o cravată” neasortată de lustră… I-auzi, frate, alienare! Să vadă el cum trăim … bine mă… cum ne uitam ca boii la poată noua cum ne trece viața prin față ca și Rapidu’ prin gara Belciugatele… cică să avem răbdare și ne revenim la normal… Nu ne mai revenim, nene, căci fiind spectator la propria viață devii inutil atât ție cât și societății.
Alienare… a scris el de acest sentiment ca o predicție a secolului nostru, măcinat fiind într-o vreme în care omul mai era om.
Omul nu mai e om… omul din noi a murit la prima plecare a capului. Omul a devenit acest … contribuabil al stării de bine a ălora care au luat „The Trial” – romanul lui Kafka de referință și l-au pus în aplicare.
Da, suntem prizonieri ai unei entități numită Frică, nouă nu ne mai este frică de moarte, ci de viață.
Tu ai fost la școală? De ce? Copiii noștri nu merg. Dar fac școala online. Profa de mate e într-un ecran în care se face că predă iar copiii noștri mimează că pricep. Chimia e mișto la online când nu se mai fac experimente iar copiii, la fel, se fac că pricep. Pianul prin zoom este magie curată. Ce Bethoven, ce Ceaikovski … pian online, balet online… vieți online.
Să vezi absurdul absurdului la generațiile viitoare când îmi vor plăti mie și ție pensiile. Zâmbești? Sigur: 1. apucăm pensiile? 2.care generații viitoare? Copiii noștri cărora le inoculăm frica de viață cum tremurau în tranșee soldații români în al doilea război mondial?
Noi îi învățam pe copiii noștri cum să nu începi o luptă, îi învățam cum se predau armele și ne băgăm în tranșee #stayhome. Un fel de Cehoslovacie in ’39 făcută cadou Germaniei fără a se trage un glonț.
Pare absurd? ete Kafka e mic copil!
Absurdul este „noua normalitate” în care a trăi – a respira- a munci s-au metamorfozat in #stauacasa #portmasca și #muncescdeacasa … Eu zic că noi trăim un roman și nu e kafkian deloc, este o realitate la care contribuim în fiecare secundă.
Virus. Da! Virus!
Virușii vor tot apărea. Să îi vezi pe aia îngropați în calota glaciară de zeci de milioane de ani în fața cărora omenirea este praf de stele.
Metamorfozarea omului în parameciul zilei de azi încercând să se adapteze la noua sa condiție când viața tropăie afară.
Fac un exercițiu de imaginatie și văd cu ochii minți maimuțele cu măști, leii cu măști, șerpii cu măști și elefanții cu… ce-o fi…
absurd ? daaa. Căci și ele sunt ființe asupra cărora virușii acționează și trebuiesc protejate.
Si noi suntem ființe mici, o miiică parte din natură dar tare incomodă. Un fel de parazit care deranjează și a început să consume prea mult- prea repede.
Și ce faci când ai paraziți? Ii elimini.
Gazda trăiește și cu și fără paraziți atâta timp cât îi tine sub control; acum paraziții vor să preia controlul… un antiparazitar mai puternic ne poate pregăti Mama Natură care era aici cu mult înaintea noastră.
Absurd?!? Poate… dar ceea ce părea absurd acum un an, îl trăim acum din plin.
Ai fost acasă la ora 20.00? De ce? Ți-e frică de amendă? Pai cum așa? Nu de virus?
Virusul. Da, Virusul … virusul nu e un câine pe care să-l ții într-un colț și atacă la comandă. Este VIRUS! Este o chestiune de timp până când toți facem cunoștință cu el, important e să nu ai garda jos.
Are vreo logică totul?!? Nu. Dar ce, absurdul urmează logica?
Ziceam de Kafka… vino nene acum să ai material de scris că nu ai timp să mori tânăr. Ai situația- pandemia, ai subiecții – populația Terrei, ai motivul- frica… scuze, virusul.
Mulți încearcă să găsescă nodul in papură celor care cer să trăiască punând în gura lor negația. Greșit. Unii ca mine nu neagăm nimic. Nu poți nega evidența, cum nu poți nega viața.
Un viu se deosebește de un mort prin „a trăi”. Tu trăiești? Noi trăim?
Kafka, iar ajung la el și la temele lui absurdul și vina… Nu te simți vinovat că răspândești virusul neștiind dacă îl ai sau nu asupra ta? Nu te simți vinovat neștiind dacă ieri când ți-ai îmbrățișat mama după 3 luni DACĂ erai sau nu purtător? Nu te simți vinovat că auzi azi de un coleg care este infectat că ai stat in același birou cu el ieri?
Vina și absurdul, metamorfoza și frica crează starea de neviață în care suntem, o
Comă generală țintuiți în neputința alegerilor sau în frica de consecințele legilor.
Kafka și cărțile lui! Să le ia dracu’ că mă apuc acum să scriu și nu e absurd nimic, e realitate pură!

PS- ‘nea Franz, vrei să vezi absurd? Mergi in vârf de munte!
PS2: nu uita să-ți pui masca. Risc de contopire cu Natura-250 lei amenda.

Să vă meargă bine!