Search here...
TOP
Se făcea ... Se făcea, dar las-o așa 1
Despre mine Lifestyle

Se făcea … Se făcea, dar las-o așa

Se făcea că o rază de soare nu se lasă până nu deschid și ochiul drept, la stângul i-a ieșit mai repede, e liniște, cu greu mă mișc, îmi place uneori să simt lenea, nu i-am mai dat voie de mult să treacă diminețile pe la mine, am transformat-o din prietenă în cunoștință, iar în anii ce trecură în himeră. De lene zic. Îmi place îmi plimb picioarele pe lenjeria curată, să mă întind și să mă ridic din pat când cred că deja prietena lenea îmi devine mult prea intimă.
Bat la usa dormitorului, încet bat, liniște, deschid și mai înceeeet usa, se doarme acolo, privesc, e lung cât patul, mi se pare straniu și îmi întreb mintea: “când?” , logic liniște căci mintea nu are un răspuns, închid usa și mai inceeeet și iau drumul bucătăriei. Cafea, liniște, butonez telefonul și zapez insta, facebook, check mail inbox, liniște, mic dejun la 2 farfurii, una golită de mine, o spăl, cealaltă o las cu folie de bucătărie acoperită și un șervețel pe care fac cu creionul o ❤️ și Poftă bună!
Iubesc dușul dimineața, am impresia că el mă trezește și nu suficiența de somn după o noapte dormită complet. Oglinda nu mi-a fost niciodată o prietena apropiată ci mai mult colega aia de clasă care te privește de jos până sus și, care, când îți întâlnește privirea țâțâie dezaprobator ca urmare a unui dezastru absolut ce i-a violat privirea expertă in șablonul frumuseții in timpul liceului. Hai că știi și tu ce zic.
În fine, oglinda e îngăduitoare acum, ritualul dinaintea începerii procesului de machiaj, da, deja ritual ceea ce cu 15 ani în urma era un “trebuie” ca să nu pun fondul de ten direct pe ten.
Ritual- creme, machiaj- alt ritual de zici că pregătesc mireasa pentru noaptea nunții; tihna cu care îmi permit luxul de a proba 3 variante de haine, ah! pantofii, știți marea mea obsesie, încălțările… am, am multe căci o am și pe Ana mea care asta face, pantofi, și mereu mi-am ales pantofii apoi hainele, niciodată invers, iau geanta- niciodată nu i-am dat importanță atâta timp cât e mare și neagră, geanta, ca să încapă tot. Ies, in liniște, cobor, urc- in mașină și pornesc motorul și țip cu ochii larg deschiși: COPILUL!
Mă uit in dreapta- doarme tresărind, probabil de la strigatul meu, oftează și se întoarce cu spatele, îl învelesc și mă uit la ceas: 4.20, ce coșmar… se făcea că este mare și adolescent și eu mă trezeam în liniște și făceam liniște ca el să doarmă mult, cum dorm adolescenții până târziu, și eu aveam tot timpul pentru mine și nu mai striga nimeni de 2 ori / minut : maaaaami! iar eu mereu: “grăbește-te și tu, urăsc să întârzii! hai, mănâncă, aaaah, îți dau eu să fim gata mai repede, cu ce mă îmbrac?- stai că nu știu când, dar sunt deja îmbrăcată, merge și așa, ieșim val-vârtej cu mine închizând gecile pe scări alergând în jos… NU! e azi, e încă mic și Timpule stai! nu vreau liniștea și lenea și timpul și spațiul meu…. gol. Îl vreau așa plin de el, cu nevoia lui de mine, mama lui, nu vreau să devii nedrept și să îmi transformi copilul ăsta minunat într-un adult pentru care voi fi prea mult, prea incomodă și prea grijulie. Nu vreau și chiar te rog să înțelegi că nu vreau să învăț inutilitatea sau să îmi găsesc “ceva” să fac pentru că … mi-a crescut copilul. Aș da timpul înapoi de o mie de ori și de o mie unu ori aș alege să trăiesc totul așa greu pentru că greul este bucuria de pui de om care s-a întors cu spatele deranjat de țipatul meu pentru că el… crește.
O femeie odată ce devine mamă, mamă și rămâne până pleacă. Iar o mamă nu are timp să aibe timp…
Îl iau in brațe, ridic pilota până la ceafă, deși nu ii place să ii fie cald, eu am grijă să fie învelit, eu sunt mama lui și treaba mea este să am grijă de el!

Se făcea ... Se făcea, dar las-o așa 2Azi, 7 Ianuarie 2021, Sf Ion… la mulți ani, mama care mă cerți că nu am grijă de mine și că sunt prea slabă (semăn cu tine) și că dorm prea puțin noaptea( culmea, îmi amintesc de tine în nopțile copilăriei mele, tu munceai, nu dormeai)

Mamelor, rolul și jobul nostru este acela de a iubi și a ne face griji- job pentru care spre pensionare nu performăm conform așteptărilor, ci cu exces de zel ….

Să ne meargă bine!

 

«

»

3 COMMENTS

what do you think?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Instagram did not return a 200.