#stauacasa si asta imi umple tot timpul…

“se poate sa vina cineva la noi in vizita? Sau noi la ei? Pliiiiizzzzzz”

…mi se rupe sufletul din mine in bucati….

In perioada asta am facut toate greselile pe care le poate face un parinte…am tipat, am urlat, l-am constrans sau conditionat, l-am lasat sa se uite la desene la tv…ba de 2 ori a vazut si niste clipuri la telefon. Chestii care acum o luna intrau la categoria “CINE? EU?” ba ma si dadeam jignita profund de indrazneala intrebarii… iaca ce draci scoate carantina din adulti si cum ne dam seama ca nu tre sa le zicem copiilor prin cuvinte exacte cat e de greu, pentru ca e suficient sa vina de 4-5 ori cand ai treaba sa te intrerupa si, gata, a sarit totul in aer.

Copiii simt agitatia si preocuparea noastra iar ei vin fix atuci cand nu mai ai resurse…pentru ca situatia este acum fix ca oala sub presiune. Iar daca idiotii astia care ne-au pus calusul in gura legal nu dau drumul la presiune, incet incet…vom exploda. Cat sa tii un om izolat total? O luna maxim.  Apoi? Azi s-a prelungit “feeria” cu inca o luna caci nu a atins covidu’ varful?!? (al dreacu’…se facu si alpinist)

Nu cred ca ne dam seama cu adevarat de dimensiunea pe care o capata perioada asta in vietile noastre dar mai ales in mintea,  sufletul, vietile copiilor nostri….

Stau si ma intreb: este sau nu creata toata cretinatatea asta cu covid-ul?!?

Mai are importanta? Mai conteaza acum ca este o inventie sadica voita? Nu. Nu, pentru ca nu schimba cu nimic faptele…nu schimba cu nimic izolarea,  inchiderea atator companii….unele pentru totdeauna, nu schimba oprirea vietilor noastre in loc.

Cel mai grav lucru, pe langa faptul ca mor anumiti oameni, este moartea inceata dar sigura a ceea  ne facea sa fim niste fiinte sociale si, vezi-Doamne, evoluate: interactiunea dintre noi la nivel fizic  avea loc pentru ca umplea o nevoie emotionala. Lumea se intalnea la o cafea din placerea de a interactiona unul cu altul, de a povesti fiecare ce il doare, ce dezamagire a avut, ce iubita l-a parasit,etc.  Practic lumea iesea la cafea din nevoia acerba pe care omul o are in raport cu semenii sai: conectarea fizico-emotionala.  Asta mai tinea loc si de psiholog… iar acum, inchisi in casa, oricat de conectati parem prin gaget-urile astea, suntem atat de departe unii de altii , atat de fiecare in carapacea lui suferind in tacere, nedreptate, revolta. Emotii care nu ajung sa se consume, ci se vor acumula pana facem poc! Poc , in depresii…poc in valuri de sinucideri, poc in violenta conjugala, poc in  brusc iesim in strada fara declaratii, fara unul dintre motivele stupide date prin decrete militare… pentru ca nu se poate altfel.  Undeva oala sub presiune trebuie sa rasufle, altfel explodeaza.

In perioada asta devenim brusc cei mai antipatici si egoisti  parinti? Stiti de ce? Pentru ca oricat de mult ne iubim copiii, oricat de mult am vrea sa stam cu ei……ei au si alte nevoi: acelea de a petrece timp cu semeni de aceeasi varsta. In dezvoltarea copilului jocul este cel mai important. Jocul in raport cu ceilati. Jocul cu regulile date de grupul format din semeni de varste apropiate, iar interactiunea dintre copii este vitala.

Au inchis parcurile…..bravo,nene !

Stiti cum imbolnavim copiii? Prin lipsa de aer, prin lipsa soarelui, prin lipsa VitamineiD3, iar sufleteste prin lipsa interactiunii cu semeni de aceeasi varsta. Le intiparim modele noi,  tipare daunatoare, generate de frica.  Daca este ceva malefic in toate astea, este generarea si  perpetuarea fricii…

Stiti cum ucizi suflete de ingeri? Ii pui in tarc. Da, ai citit bine. Copiii nostri sunt tinuti in tarc. Noi suntem in tarc.  ¾  din mapamond  tinute in tarc…fix ca oile.

Ne vom astepta de la generatiile astea sa dea randament…. La copiii care anul asta dau Capacitatea, Bacul si admiterea la o facultate…. Le dam un examen sa si-l aminteasca. Fac scoala online, meditatii online, dam si examen tot online? Dar iubirea? Indragostirea, flirtul, atractia, nevoia unei priviri reale, a fluturilor in stomac, a primului sarut?  Furam acestei generatii si astea. Pentru ca da, covid….

Cel mai grav este ca ne facem nevoiti sa apelam la gageturi…adica fix la aparatele care trebuiesc folosite cu multa masura de catre copii. Psihologii clinicieni si psihiatrii pediatri mereu ne-au atras atentia asupra impactului major al gageturilor, folosite timp indelungat, asupra

psihicului si emotionalului copiilor.

Doua rele bifate dintr-un foc: lipsa socializarii si folosirea excesiva a gageturilor….nu pentru ca noi parintii vrem sa scapam de copii si le dam un laptop sa se joace, ci pentru ca “scoala online” , “meditatii online”…totul este online acum cand #stam acasa….

Ce ne facem daca in viitorul apropiat, aici ma refer la cativa ani, iese la iveala ca totul a fost o eroare, ca oricum toti vom intra cu covidul asta in contact, ca unii il manifesta, altii nu, ca era mai bine sa ne vedem de vietile noastre, asa cum erau, ca oricum nu scapam de el…. Ce facem atunci?  Ce facem cu faptul ca timpul pare ca a inghetat dar nu si vietile noastre. Nu si joburile, nu si carierele, nu si relatiile socio-umane, nu si generatii sacrificate de parinti ramasi fara joburi? Ce facem atunci? Ca un lucru il stiu sigur: romanul uita repede. Romanul este capabil sa ii uite pe toti aia care ieseau si citeau de pe niste foi restrictii date incet-incet cum curge picatura chinezeasca…cat sa nu simti. De la prima OUG la ce e in acest moment cand scriu …e dictatura militara cu drept de orice al statului asupra omului…fiind derogate toate drepturile omului …cica mai putin crima si tortura.

Eu te intreb: cum se numeste carantina asta in care suntem daca nu tortura? In conditiile in care nu stim la ce ne vom intoarce dupa…daca vom mai avea la ce ne intoarce dupa….daca vom mai sti cum sa functionam dupa….pentru ca timpul pare sa fi inghetat, dar nu si timpul vietilor noastre. Vom iesi mai batrani, mai storsi si cu si  mai multa obedienta intiparita in noi.  Si, ce sa vezi?!? Cu o generatie nou-nouta nascuta dupa ’89 pe care ne-o doream libera din toate punctele de vedere, devenita acum brusc generatia cu funia de gat.

Sa nu uitam: capul plecat sabia il taie. Niciodata invers.

Repet intrebarea: ce vom face daca vom afla ca toata carantina a fost o caterinca?

Nimic…pentru ca noi romanii avem in sange obedienta si victimizarea. Adica ne plangem de mila ca nu vine cineva, oricine, sa faca pentru noi ce nu suntem noi in stare.

 

Inchei cu urmatoarea fraza: cea mai mare mostenire pe care o lasam copiilor nostri este puterea de sacrificiu, din pacate, pentru ca noi suntem modele copiilor nostri, iar acum modelul face “beheheee…”

Sa va mearge bine!

A.C.