Tinerețe fără Bătrânețe

Despre frumusețe au scris atâția încât este inutil să mă apuc eu să o fac acum. În plus, personal sunt sigură de un lucru: frumusețea este ceva atât de relativ încât mi se pare o tâmpenie să pui eticheta cu „frumoasă” sau „urâtă” unei persoane care poate ție ți se pare intr-un fel, iar mie mi se pare opusul. Deci, ce este Frumusețea? Frumusețea este fix același lucru ca și adevărul absolut: nu există.

Dacă ar fi să disecăm nevoia femeii de ceva, este tinerețea. Adică acea parte care o face să se simtă tânără.

Multe dintre noi ne uităm in oglindă și suntem convinse că ceea ce vedem este frumusețe sau urâțenie și, mai mult decât atât, începem să luăm repere din exterior pentru că simțim o nevoie acută de auto-flagelare. Devine un must să ucidem Instagramul căutând “perfecțiunea” in ceea ce ajungem in timp să credem că este frumos.
Peste tot ni se vând niște tipare, niște modele atât de fotoșopate și ajustate încât… cine dracu’ mai știe ce este normalul și frumosul. Căci normalitatea de a îmbătrâni este o povară, un lucru groaznic de care fugim toate direct in acele celor mai pricepuți medici esteticieni. Am auzit, și nu povești, credeți-mă, despre fătuci de 24-25 de ani care sunt abonate ale cabinetelor de estetică… adică merg regulat pentru a se injecta cu Botox sau Acid Hialuronic.

Mărturisesc faptul că nu este ușor deloc să ai 40. Să începi obsesiv să te uiți in oglindă la câte riduri au apărut in ultimele zile. Nu știu dacă ajungem să facem asta pentru că ne conștientizăm maturitatea sau pentru că, subconștient, rezonăm cu ceea ce se promovează ca fiind “Frumusețea absolută”: niciun rid, zâmbetul alb perfect, niciun fir alb.
Și cum să fie altfel când totul este vânzare și marketing? În definitiv, totul se reduce la bani in buzunarul celor care ne creează obsesia de frumusețe și tinerețe veșnică. Cum să fie altfel când de zeci de ani se investește atât de mult in marketing, in mesaje, in Invenții peste Invenții in toate direcțiile: de la seruri magice care se bagă sub și pe piele, până la programe și aplicații care te fac pe rețelele de socializare din cașalot eșuat in divă absolută.
Cum să fie altfel când, in ziua de azi, dacă nu îți fațetezi dinții proprii cu chestiile alea albe impecabile, aliniate mai ceva ca popicele la bowling, nu ești… adică nu exiști, nu esti demn să te pozezi zâmbind fericit și să te afișezi, ferească Bărbosu’, pe Insta sau Face…

Și când ne gândim că unele dintre noi confundă grav fericirea cu nevoia de validare. Căci, hai s-o zicem pe șleau, despre asta este vorba: să părem și nu să fim. Să părem tinere dar să avem 45-50-55 și mai bine de ani. Toate avem nevoie să ni se spună: ce tânără și frumoasă ești. Sună ireal de bine.
Și să atac și subiectul bărbați? Că toți au capul înșurubat in gât de zici că sunt elice prin mall-uri, așa le fac capetele uitându-se după puștoaice. Pe bune?!? Da’ nouă nu ne plac tinereii fit? Ăia pe care plesnesc jeanșii și tricourile mulate puse special peste mușchii ce au mai multe ore de lucru decât bătrânele avioane Tarom…

Da, e greu să ne asumăm. Este greu să ne uităm cu jind la fătucile astea de 20-25 cum le stă pielea perfect întinsă pe față, iar noi ne ducem acasă să căutăm ace de siguranță să prindem pielea la ceafă. Dă-o-n colo de treabă și de viață că n-are niciun sens… și mai este și nedrept. Devine o contradicție imensă între ceea ce simțim, felul in care ne simțim la 40-45 și felul in care începem să arătăm.

Eu una, recunosc că interior mă simt mai tânără ca niciodată și mi-aș dori să am carcasa de 20 de ani…
De aceea mă întreb: când să încep să imi întineresc fața? Acum? Mai târziu? Sau trebuia mai demult?
Încă mai am zbateri de aripi ale ceea ce cândva a fost tinerețea mea și încerc să le păstrez in mine până voi pleca de aici, căci vârsta fizică intră în contradicție cu vârsta mea interioară și tot ce îmi doresc acum este să capăt un echilibru între ceea ce sunt și ceea ce par. Adică să îmi asum tot pentru a nu cădea victima penibilului și a lipsei de măsură.

Intr-un articol viitor vă promit să revin asupra subiectului intr-un interviu cu un medic estetician.
Poate ne lămurim, in sfârșit, cum și când ar trebui să intervenim asupra noastră pentru a încetini inevitabilul.

Să vă meargă bine!