La Mare, La Soare 

In anii ‘80 eram mică, dar muzica și atmosfera îmi sunt întipărite in minte și suflet atât de tare încât mă poți numi “produsul disco” fără a mă simți lezată.

Am un frate mai mare ca mine cu 13 ani. In vremea copilăriei mele timpurii, el dadea bairame intr-un cerc restrâns cu un Kastan pe care și-l cumpărase cu mari eforturi. Îmi amintesc cum dansau pe CC Catch, ABBA sau Modern Talking… atât de vie îmi este amintirea și atât de dragă acea perioadă in care trăgeam cu ochiul, logic, la petrecerile lui, încât efectiv vânez party-urile cu tematica disco ‘80.

Înainte de Crăciun aflu că se organizează intr-un hotel unde am fost in vară, Revelion pe zona mea de interes: “Oldies”. Prieteni de-ai mei semnând condica acolo, ca in fiecare an.  Dar unde? La mare. La mare? Cum să merg la mare iarna?!? Iarna se merge la munte… așa știu eu.

Greșit! Cât de adânc avem întipărite in noi niște pattern-uri, niște moșteniri de la părinții noștri astfel încât le manifestăm ca fiind ale noastre.
Am trăit cel mai cool și mai efervescent Revelion din viața mea de 40 de ani… la mare!
Avem o țară superbă. Avem și munte și mare. Dar habar nu avem cum să profităm de asta. Considerăm că litoralul este bun pentru vacanță numai când arde soarele pentru a ne lăți pe șezlonguri să ne prăjim ca micii pe grătar.

In ce mod frumos am descoperit marea iarna! Plaja aproape goală, aerul curat, o briză ce abia adia și marea liniștită. Ieșeam din hotelul Bavaria Blu din Mamaia direct pe plajă in fiecare dimineață și ne plimbam cât rezistam, noi adulții, caci Adan cu greu putea fi smuls de pe stabilopozi.

Aerosolii nu apar miraculos doar vara, culmea. Ei sunt mereu la malul mării. Așadar, câte o porție zdravănă am primit gratis zilnic călcând pe nisipul ud și resturile de scoici ce pocneau sub bocancii noștri.

Vine momentul petrecerii, implicit al Revelionului a cărui tematică îmi fierbea in vene și îmi pulsa in suflet. Mi-am pregatit ținuta încă din București: rochie cu paiete, dres negru 10 den – specific anilor ‘80, pantofi stiletto cu toc de 6 cm și, bineînțeles, parul vâlvoi à la CC Catch. Mi-a trebuit un tub de balsam să îl pot descurca.

Încă din holul hotelului a început distracția: aparat foto cu poze pe loc, peruci, pălării, ochelari – echipament complet pentru imortalizat momentul.

Lume multă, lume bună, unii au respectat tematica in totalitate, alții mai puțin, dar pe ringul de dans in acordurile magnificilor de la Charm Band, toți eram de-acolo. Timpul a făcut o buclă in trecut, convenția a devenit realitate și uite așa, am trait câteva ore in atmosfera anilor cu blugii evazați, a fustelor cât mai mini și a îmbinărilor de culori atât de puternice că azi ți se sterpezesc dinții.

Am mulți prieteni. Unii s-au făcut nași de profesie și cunună și botează mai des decât merg eu la club… (adevarul este că nu am mai mers de peste 3 ani). Ideea este că de câte ori e motiv de sindrofie, hop și eu invitată. Mă invită lumea pentru entertainment cred. Nu stau locului când merg la nunți sau petreceri, îmi revendic încă de la început un loc pe ringul de dans indiferent de muzică: fie ea disco, actuală, rap sau, și mai bine, românească.

Ce credeți? La Revelion am făcut excepție? Nope. De senzatie bandul, de senzație muzica, de mare amploare evenimentul, atmosfera și meniul, dar mai ales cercul de prieteni. Picioarele mele astăzi, 3 Ianuarie, când scriu, au încă semnele lăsate de dansul frenetic care m-a cuprins la trecerea dintre ani. Hotelul a pregătit un mega foc de artificii pe plajă, motiv ce ne-a scos din restaurant, fix să constat că tot litoralul era cuprins de focurile bucuriei că intram in 2019. Deci nu eram doar noi. Și alții au ales litoralul iarna.

Am avut un singur regret: că anul trecut, când prietenii au mers in același loc la Bavaria pentru Revelion ce avea ca tematică “Sail Away” nu am fost acolo să mă bucur la fel de tare ca acum.

Mulți dintre voi știți că pentru deplasări plec cu juma de casă după mine din cauza alergiilor lui Adan. Pe 30 Decembrie dimineața am gătit pentru o zi și jumătate. Dar ce am făcut in rest până la 4 zile cu copilul? Credeți că a stat flămând? Nu. Oamenii din hotel înțeleg anumite probleme de sănătate și, la cerința mea, cu ingrediente aduse de acasă, i-au gătit ceea ce avea copilul voie. Și le mulțumesc pentru asta! Le mulțumesc pentru că grija mea a fost minimă iar distracția noastră a fost maximă!

Încercați și voi litoralul iarna. Nu doare, promit! Ba s-ar putea să descoperiți, așa cum am făcut-o și eu, că multe preconcepții dăunează bunei-dispoziții, deschiderii către nou și mai ales libertății in alegeri.

La mulți ani, români!

Să vă meargă bine!