Umeraș și nimic mai mult

Ehe… este o vorbă, habar nu am dacă este populară sau modernă, spune așa:

“Dacă prostia ar durea, mulți am fi in agonie”.

---

Cred, pe de altă parte, că e bine sa fii și prost… Bine, nu mereu; așa din când in când să mai faci pe prostul ca să știe lumea că ai limite, să nu tragă de tine ca de ciungă. Dacă in ziua de azi ii înveți pe semenii tăi că te duce capul, la ce e pustiu e prin “mansardele” unora, te vei trezi că, pe lângă ce ai tu de făcut, mai tre’ să faci și ce nu știu / nu pot / nu vor alții. Și uite așa, singuri ne transformam viața in calvar și nu o lăsăm așa cum este ea: sublimă.

Nu că ar avea vreo legătură cu prostia, dar pur și simplu mi-am amintit acum când scriam. In ultimul timp nu m-am mai dus pe la evenimentele mondene, deși îmi plac; au un aer de sofisticism, un quelque chose, un fel de fata Morgana, un plan ireal in care cu toții părem, dar nu suntem. Nu m-am mai dus de lene, recunosc.

Recunosc că îmi ia de fiecare dată juma din zi MINIM să îmi fac un metru de păr demn de astfel de event-uri, să îmi dau o față comercială care să poată fi măcar privită, dacă nu încadrată peisajului. Ținutele?!? Mamăăă… merg la probe, căci la gabaritul meu de copil bătrân 🤔, e greu să găsesc haine de așa gale care să mi se potrivească. La încălțări nu am probleme, îi am pe prietenii mei, Ana și Iulian Pârvan care cu asta se ocupă și se ocupă excelent.

Dar mi-e lene să mă comut pe modul “ce tare sunt eu”, cum ne comutăm toți pe la astfel de sindrofii, când fiecare dintre noi știe ce și cât de moi suntem. Uneori mi-e jenă să îngroș coada imensă la făcut poze la panoul sau Spider-ul evenimentului ca să se vadă că am trecut pe acolo. Nu de alta, dar dacă nu pui tu un Insta Story și o poză la Facebook, nu exiști, nene, nu înțelegi? Musai tre’ să te pozezi să se vadă bine rochia – căci cineva te îmbracă pentru eveniment, să se vadă pantofii – că ii ai in concordanță cu ținuta și sa se vadă ce sacoșă ai accesorizat… cluch, plic, poșetă cu lanț sau fără, că nu mai știi care când s-au detronat una pe alta în noul trend. Mereu ești cu sufletul la gură ca nu cumva, Doamne-ferește, să te judece unii cu cuci la și pe cap și să fii Baw in loc de Waw… Nu de alta, dar toți uită că noi, ăștia de ne perindăm pe la evenimente precum cetele de colindători din casă-n casă, nu ne prea îmbrăcăm in totalitate de scăfârlia noastră, ci mai facem un fifty-fifty, apelăm la un prieten sau cerem ajutorul publicului, naibii …

Uite cum ne pierdem identitatea, in caz că am știut vreodată cine suntem și devenim identitatea altora. Ne brenduim cu numele celorlalți si le purtam numele pe piept mai ceva ca pe Sfintele Moaște. Suntem carcase purtătoare de nume celebre internaționale sau de aspiranți autohtoni. Și tot ești judecat. Și tot parcă nu ești ce trebuie, parcă nu merge materialul rochiei cu sandala din picior sau poșeta nu e in ton cu restul… pe bune? De asta mor copii pe lumea asta? De asta se defrișează pădurile țării? Nu! Mor de foame copiii, mor de malpraxis, mor de nesimțirea noastră că nu facem nimic să schimbam ceva. Ne fură ăștia codrii ca-n codru. Nimeni nu le zice nimic, ba ii și invităm să mai pună la pământ o pădure virgină. Așteptăm să facă ceva cei pe care i-au ales alții – ăia care au mers la vot in timp ce noi eram la mall să ne mai luăm niște țoale de firmă. Ăia tre’ să facă ceva, ăia aleși, noi nu.

Noi nu facem nimic. Facem doar frumos la evenimentele unde se dau premii. Pentru ce? Nu se știe … ceva gen: cel mai cool… cea mai bine îmbrăcată… cel mai bun … băgător de seamă…. și influencer.

Nu îmi amintesc să fi citit ceva demn de premiat in adevăratul sens al cuvântului in ultimul timp. Nu văd premiați indivizi care chiar reprezinta schimbarea prin tot ce fac. Cei care încep să schimbe lucruri in jurul lor. Se premiază prieteniile între ele, interesele grupurilor între ele. Cei care depun un pic de efort pentru țara noastră in a construi ceva, in a schimba ideologi, in a aduce un plus in societate, in politica, in media, nu!

Văd in schimb oameni care cer. Cer continuu ceva, mereu ii nemulțumește ceva, cineva, țara, poporul, orașul, societatea, politicul, administrativul, traficul, gropile, căldura verii și frigul iernii… ceva le pute mereu.

Întrebarea este: ce ai făcut pentru a schimba ceea ce îți pute? Ce ai schimbat in țară? La tine ai schimbat ceva, căci faci parte din popor? La oraș – separi gunoiul in reciclabile și in nereciclabile? Dai zăpada din fața blocului? La societate: când ai lăsat un meniu sau o cafea in așteptare pentru cei mai puțin norocoși ca tine? Când ai fost la un azil de bătrâni ultima dată? Politicul, administrativul – ai votat? La fiecare tur? Ai știut pe cine? Ești corect cu impozitele? La zi? Traficul te deranjează? Și pe mine. Mă deranjează mitocanul care crede că i-a dat mă-sa șoseaua moștenire și iese pe stradă gata să o folosească ca pe un bun propriu. Gropile te deranjează? Când ai sesizat către autorități ultima groapă in care ai intrat cu mașina? Căldura verii sau frigul iernii – lasă că se pune de-o vacanță frumoasă pe o insulă cu plaje virgine, dar înainte cu o escală de shopping in Dubai 😜.

Na, că le-am rezolvat pe toate, dar de deșteptat tot nu ne-am deșteptat.

Să vă meargă bine!