Gogoașa de 1 milion…

Mă gândesc mereu la cei care sunt intr-o continua cură de slăbire. Bine de ei! Mai bine zis: bine de buzunarul lor. Frate, noi ăștia care suntem uscați, nu însemnă că nu mâncăm. Dimpotrivă, rupem frigiderul. Eu mărturisesc că mănânc. Și o pot confirma cunoscuți de-ai mei ca fiind pagubă la casa omului. Da, nu mănânc anumite chestiuni ca lactate, zahăr și altele dar să încerci să mănânci sănătos in țara noastră, e lux maxim. Să nu mă urâți că devin extrem de onestă in a vă mărturisi că am avut perioade in care am ținut cură… dar de îngrășare. Și nu e ușor, nu te arunca cu înjuratul la mine, pls! Dacă nu ai mers pe strada mea, nu înseamnă că o și cunoști. Cu alte cuvinte, dacă nu ai ținut cure de îngrășare nu însemnă că ști că e ușor. E un proces la fel de lung și de greu ca slăbitul. Ție trbuie să îți chiorăie mațele de foame iar mie să îmi bolcăne burta de sătulă. Pe bune?!? Ți se pare ușor? Să nu te poți apleca să faci și tu o schemă, să mai faci un dans pe scenă, ceva?!? E o vorbă românescă: sacul gol nu sta-n picioare, sacul plin nu se îndoaie. Cum se zice: cum o dai nu-i bine sau nimic nu ne mulțumește.

Așa e omul: veșnic nemulțumit. E bine să fii slab, dar nu la fel ca scândura gardului. Să aibă și omu’pe ce pune mâna.
Dar nu e vorba despre cât de slabă sunt eu sau cât de gras e altul, eu iubesc omul oricum ar fi el, om să fie din toate punctele de vedere.

Eu voiam să mă leg, de fapt, de o rețeta de gogoși pe care am experimentat-o de curând, recunosc, creație proprie.

Gogoși fără gluten, fără zahăr, fără lapte… Daaaa, știu ce veți zice, dar tot gogoși sunt, iar când copilul vede in jurul lui că alții mănâncă gogoși și cere și el… faci tot ce poți să ii oferi ceva ce arată măcar a gogoși.

Ce am înlocuit eu și cu ce:
– Laptele cu lapte vegetal
– Zaharul cu xilitol (puteți pune și zahăr din flori de cocos)
– Făina albă cu făină fără gluten (la magazinele cu produse bio)
– Poți folosi praf de copt sau drojdie (cu praful de copt nu crește coca la fel ca și cu drojdia

Eu am făcut 2 modele – cele clasice prăjite in ulei și unele gen cookie la cuptor pe hârtie de copt.

Rețeta:
– 1 ou și un gălbenuș de ou
– Făină fără gluten (am cumpărat 1 kg – am folosit aproximativ 700 gr din pungă, etalonul meu este: cât cuprinde)
– Lapte vegetal încălzit, am pus 1/2 ibric de 750 ml
– Zahăr vanilinat bio (greu îl găsesc) sau putina esența de vanilie – pe asta o prefer
– Puțină drojdie inactivă
– Un praf de sare Himalaya fără iod
– Xilitol – după gust – unii preferă mai dulce, alții mai puțin, gustati și voi coca.

Am pus in castron făină și am făcut loc in mijloc unde am pus oul și gălbenușul, am pus xilitol, drojdia (la tura cu praf de copt l-am stins cu lămâie), vanilia, am luat ibricul cu laptele de migdale și am început sa torn in locul acela și cu o mâna (cu mănușă) amestecam și formam coca, cu cealaltă am turnat tot laptele. S-a făcut o cocă lipicioasă peste care am tot turnat apoi făină până s-a făcut o cocă cu consistență obișnuită.

Am acoperit-o cu un prosop bucătărie curat și am dus-o lângă calorifer să se facă mare. După vreo 40 minute am vizitat-o și am invitat-o la plajă.

Am luat bucăți și le-am întins cu mâna și am pus puuuțin ulei să le pot face rotunde cu ceașca.

Am încins ulei bio de floarea soarelui și jumătate din cantitate am prăjit-o. Cealaltă jumătate am bagat-o la cuptor gen cookie.

Am făcut și gogoși împletite, dacă e bal – bal să fie.

S-au mâncat și cu sirop de arțar bio. Și cu xilitol râșnit in râșnița de cafea și făcut pudră.

De arătat au arătat a gogoși, copilul a mâncat gogoși, mie mi-au plăcut și toți au casei au mâncat și nu au comentat, semn fie că au fost foarte bune, fie s-au gândit că degenerează treaba la mine și mă apuc și de cele clasice. Dar a rămas la stadiul de gând.

Oricum ar fi fost era musai să le placă, căci toate ingredientele au costat undeva puțin peste 100 lei.