Povestea mea

Cică textul pentru “About me“ trebuie sa fie scris serios. La naiba! Nici necrologul meu n-as vrea sa îmi fie scris serios. Il rog pe colegul meu Radu Pietreanu sa il scrie. A scris pentru mine în viață, poate scrie și pentru viața de apoi.

Sunt Ani Crețu, născută la termen pe 2 Noiembrie 1978, Scorpion. Mă mai gândesc dacă să vă spun şi numele de botez. Dar, dacă am ales să scriu fără mască, trebuie să vă spun şi povestea numelui meu: trebuia să mă cheme Cristina-Monica dar, la Starea Civilă, tata a spus: Anișoara – Elena.

Na, ca am facut-o și pe asta. V-am spus secretul meu.

M-am născut și am crescut la țară, în Ilfov (dacă îmi ies niște exprimări mai ciudate, sa stiti ca ăsta e motivul). De mică spuneam că o sa mă fac artista dar, dacă mă întrebai ce ramura a acestui vast domeniu voi îmbrățișa, ma enervam groaznic și țipam: “AR-TIS-TA!”

La 14 ani jumate m-am mutat în București pentru ca am devenit elev al liceului Teoretic Spiru Haret, secţia Limbi Străine.
În clasa a X-a am ajuns la Teatrul Național și făceam parte din gașca tânăra “Corp ansamblu“ condusă de venerabilul Bebe. Doamne, ce perioadă frumoasă din viața mea! Aici i-am cunoscut, i-am văzut pe scenă şi în viața reală pe giganții teatrului românesc. Şi uite așa mi-am îndreptat pașii către domeniul artistic (vezi, de mică aveam premoniții) latura Teatru.
La 18 ani am castigat concursul pentru rolul Cerșetorului din piesa Prinţ și Cerșetor la Teatrul Ion Creanga, unde sunt și astăzi.
Teatrul pt copii mi-a adus împlinire, desăvârșire, angoase, frustrări, pentru că toate astea fac parte din procesul de creștere interioară a unui actor. Nopțile nedormite, weekend urile petrecute de mică în teatru mi-au dat şansa să ard emoţiile care mă consumau.

---

Da, sunt o fire pătimașă, aprigă, emoțională dar nu emotivă.
Am învățat să îmi controlez emoțiile, dar întodeauna mă tem de judecată “Mariei Sale Publicul”.
El este bucuria, dar și angoasa mea. Energia publicului mă îngheață și mă creşte în egală măsură și nimic nu se compară cu heblu-ul de final de spectacol când izbucnește sala în aplauze.
Sunt momente unice, sublime pe care le voi lua cu mine “dincolo.”

---

In 2005 m-am alăturat trupei Vacanța Mare care m-a adoptat, crescut, format ca actor de TV, sitcom și mai ales ca actrița de comedie (eu fiind in viața reală o persoană destul de serioasă). Mi-au devenit în timp familie. Radu Pietreanu a scris pentru mine multe roluri, de la dive, imitări de personalități publice, țigănci, prostituate, proaste, până la celebra Urinela pentru care, recunosc, a trebuit sa îmi dau doctoratul în prostie. Vă voi povesti în alt articol cum a luat naștere Uri.

Mărturisesc că cei mai buni prieteni îmi sunt bărbații. Nu știu de ce, dar prieteniile mele de suflet legate de peste 14-15 ani cu bărbații sunt prezente în viața mea și acum. Ei mi-au fost alături și când am stat în picioare, dar și când viața m-a îngenuncheat. Radu și Radu așa ii cheamă – unul actor, altul doctor.

Am putine pasiuni pe lângă meseria mea, care îmi este pasiunea suprema. În 2007, anul în care am divorțat de Ionuț, fostul soț, am descoperit pasiunea pentru motocicletă. De fapt o aveam de mică pentru că tata a avut mereu motocicletă, un Ij și un Minsk, în atașul cărora m-au plimbat în concedii prin țară. Așa ca era o chestiune de timp până să mă agăţ de ghidoane. Acum am o bestie mișto, un Harley-Davidson de 1200cm3, un ‘48 modificat un pic.

In 2013, pe 14 Martie mai exact, am devenit mama unui băiat, Adan -Marcel, prima sarcina si singurul copil pînă acum.
Mereu mi-am dorit sa fiu înconjurată de copii și mă vedeam mamă de 3 bucăți, dar viața m-a consumat în ultimii 5 ani și nu știu ce energie aş mai avea pentru încă unul. Dar, cine știe? Anul asta fac 40. Nu de kg ci de ani. Deci timpul nu este trecut.
Asta sunt eu în linii mari și vă invit să ne spunem poveștile aici, pe blogul meu: “Cu și fără Masca “ by Ani Cretu.

Sa va meargă bine !