Noi și trupurile noastre … perfecte?!?

Natura rar face greșeli.
Natura rar face greșeli iar atunci când o face de unde știm noi că este greșeală?

Aaa, da, știu! Nu se încadrează in normalitate, adică ceea ce majoritatea o declară ca fiind normalitate.
Cum este când ne uităm la celelalte specii? Fascinant, nu? Acolo doar dacă vedem un defect major ne dam seama ca nu este „normal”.
La noi, noi oamenii, însă, judecăm imediat, fără discernământ, iar de multe ori luând in calcul aspectul fizic, adică niște șabloane create de-a lungul timpului de industria de înfrumusețare și de cei responsabili cu moda, că, de, cum să faci bănet altfel?
Nu ai 90-60-90, 1,75 m … nu ești suficient de frumos.
Cum naiba am ajuns la așa ceva?
Este ca și când atunci când mă întrupez și vin pe lumea asta îmi aleg corpul și îl refuz pe cel „perfect”….
Defecțiunea nu este in trupurile noastre diferite de la individ la individ, ci in gândurile noastre viciate de tot ceea ce ne este vândut clipă de clipă pentru înflorirea conturilor celor care „dau trendul ”
Și nici asta nu ar fi suficient dacă am avea suficientă „muniție” in noi.
In muniția noastră intra educația, validarea noastră in copilărie, încrederea in noi și mai ales dragostea pentru propria viață.
Viața este un DAR!
Un dar pe care l-am primit, pe care nu ni-l amintim când l-am cerut, un dar pe care in timpul șederii noastre aici îl transformam intr-o goană după… iluzii și frustrări.
Ciudat mai este omul. Ciudat rău. Numai când da de boală apreciază viața. Ar da orice numai să trăiască. De ce nu facem același lucru înainte? Sa trăim fiecare clipă in pace și iubire cu noi?!?
Pentru ca mereu ne raportăm la ceilalți. Cum arată x? Ce haine poartă? Bă, al dracu’ x ce mușchi are? Sau x-uleasca ce țâțe mari are și ce craci fără pic de celulită.
Ei, hai, că fix asta facem.
Apoi trecem la ce are x… ce casă, ce mașină și ce țoale…niciodată fiind mulțumit de ceea ce suntem și ceea ce am ajuns.
Nu este un lucru rău să vrei. Dar este important la ce te raportezi când vrei.
Dacă te raportezi doar la ce vezi vândut ca imagine: trupuri „perfecte” , ținute perfecte, mașini … tot pachetul, mobila cea mai in trend, goana după ce e la modă… iar in minte și suflet… pustiu, atunci apare marele dezechilibru.
Trupul este Templul nostru. Așa cum este el, este perfect. Este singurul care ne poartă pe lumea asta.
Nu ești mulțumit de aspectul fizic?!? bagă niște sport, mănâncă sănătos și gândește frumos.
Sunt mulți dintre noi care la întrupare nu au primit pachetul all inclusive, iar asta nu i-a făcut să renunțe, ci își depășesc așteptările sociale și mai ales fizice cu mult peste ale noaste, ăștia care ne încadrăm la normalitatea impusă de majoritate. Sunt oameni ce vin pe lume fără mâini și fără picioare… pe care la naștere proprii părinți i-au abandonat. Iar printre acești oameni sunt unii care au realizat multe peste ceea ce noi, normalii, nu am făcut.
De ce?
Simplu! Având tot ce ne trebuie,ne-am canalizat dorințele pe ceea ce vrem, de multe ori la granița cu superficialul, fără a mai vedea un necesar in a îmbunătăți sau a menține ceea ce avem.
Am ajuns chiar in a nu da doi bani pe sănătatea și echilibrul unei vieți normale.
Asta poate fi văzut in rețelele de socializare unde exista o mare discrepanță între ce se vede, sau mai exact, ce se vrea a se vedea și ceea ce este cu adevărat.
Templul nostru a devenit o marfă, un șablon sau o goană continuă de a îl încadra intr-un șablon.
Cure de slăbit, masaje de modelare, pastile de slăbit, vacuum, termo-nu știu cum, criogenare a grăsimii… și multe alte proceduri moderne de a ne îndesa in ceea ce ni se induce a fi șablonul frumuseții.
Este foarte adevărat că nici să ajungi cașalot eșuat nu este normalitatea sau „gras și frumos”… și acolo sunt multe probleme de aspect psiho-emoțional sau pur și simplu de sclavie față de gust, mie îmi place să spun suferinzi de „frigiderită cronică” căci nu poți susține aiurea că „nu mănânc nimic și tot mă îngraș” … iar eu întreb: din ce? Științific, aerul nu îngrașă. Tot științific apa nu îngrășă. Si atunci rămâne mânuța care se întinde către frigider on and on and over again.
Stop! Nu pica in propria plasă : doar acum și apoi gata!!! Nu. Acum este tot ce conteza.
Știți cum încep întrunirile AA (alcoolicii anonimi)? „Sunt cutare și azi nu am băut” Nu vorbesc de ieri, nu vorbesc de mâine, ci de AZI. Pentru că noi trăim AZI, acum.
Ar fi mult mai simplu altfel? Da. Fă din ceea ce ai un exemplu pentru tine. Prețuiește-ți corpul și du-l in cea mai buna formă a lui.
Mănâncă,
Roagă-te,
Iubește!
Iar despre iubire… una dintre cele 10 porunci zice” Iubește-ți aproapele CA pe tine însuți!”
Tu știi cât te iubești pe tine?
Căci dacă știi cât te iubești nu ai putea vreodată să îți faci rău.
Să scriu că am 1,61 m și 43 kg?!?
Să scriu că in adolescentă mă visam de 1,78 cu țațe mari, voluptoasă și sunt fix invers?!? Aspect androgin, solduri mici, minionă… cu țațe cumpărate, cea mai mică măsură, adevărat, dar tot cumpărate sunt- noroc că s-a inventat așa ceva… și uite ca am supraviețuit in forma asta fizica aproape 42 de ani…
Dar! Dacă nu avem forma asta fizică, multe lucruri din cariera mea nu ar fi venit spre mine in forma in care au venit. Lucru pentru care sunt recunoscătoare și am înțeles, mai târziu adevărat, că venim in forma asta fizică pentru a împlini anumite obiective pe care nu le mai știm, dar pe care ni le-am targhetat înainte de întrupare. Cred cu toată ființa in asta.
Închei cu o vorbă pe care a creat-o mintea mea acum aproximativ 2 ani: sunt perfectă in imperfecțiunile mele și sunt imperfectă in perfectiunile mele. Utopic? Nu. Doar adevărat.

Să vă meargă bine!
A.C.