Vacanța fără cratiță….

Vacanța fără cratiță e ca nunta fără lăutari… sau ca sarmaua fără varză… sau ca fulgerul fără tunet… sau… mă opresc aici.

La sfârșitul lunii Martie am îndrăznit să refac analizele copilului inclusiv DAO care, la ultima testare de acum 2 ani și 8 luni, avusese valoarea <1, adică intoleranță gravă la histamină.
Mulți dintre voi știți ce presupune asta: regim fără histamină sau regimul pe grupe cum îl numim noi cei ce ne confruntăm cu asta, gătitul zilnic și proaspăt… fuga după alimente și cunoașterea ingredientelor mai bine ca pe propriul nume.
Mulți apropiați întrebau periodic cât mai are Adan valoarea DAO… mereu răspundeam același lucru: nu știu, urmăresc semnele și copilul.
Nu era o fugă de rezultat ci pur și simplu, după câte am citit, știu sigur că nu poți reface mațul (n.a.- intestinul subțire) in câteva luni. De aceea am așteptat, am “construit” zi de zi și bine am făcut.

Rezultatul actual este de 14,5!!!! Da, citiți bine.

Știam și simțeam că este bine, dar nu bănuiam sau îmi era teamă să sper la un bine atât de… bine. Când am citit pe mail rezultatul am început să plâng și mi s-au înmuiat picioarele, aceeași manifestare ca atunci când era <1… dar cu trăiri la poli opuși. Atât de fericită sunt că aș da din coadă de-aș avea una. Fix ca un cățel ce se gudură când își primește osul.

Să nu credeți că am renunțat la gătitul zilnic, la controlatul alimentelor și la stilul bine implementat în toți porii noștri, nu. Mâncarea proaspătă nu e un moft sau doar o necesitate medicală ci un must pentru a preveni alte probleme. Ceea ce ai făcut aproape 3 ani, cu greu mai poți sterge. În plus îmi asigur faptul că lucrurile sunt oarecum în control. Dar despre bucuria că a scăpat copilul de intoleranța gravă la histamină vă povestesc într-un articol viitor.

Primul meu gând după ce m-am bucurat cât pentru cei 2,8 ani, a fost să plec cu copilul undeva unde să nu mai fiu o “prelungire a cratiței”, undeva unde să nu mai plec cu condiția de a avea un aragaz și un frigider, să plec fără a lua casa cu mine in mașină.

Și uite că după Paște… am plecat 4 zile in Bulgaria. Copilul meu este, cred, cel mai cu “chef de ducă” copil din lume. Orice, oriunde, dar să plecăm undeva.

Am luat fix ce știam că ne va lipsi: gustările Bio și fără alergeni, lactatele, laptele de migdale, untul vegetal, cerealele preferate și niște șunculiță Bio pe care am transportat-o cu gheață.

 

Am ales Balcik, căci nu mai fuseserăm, iar istoria noastră are o pagină importantă și bine scrisă in regiunea ce astăzi este locuită și patronată de vecinii noștri.

All inclusive, cum alege românul, am ales și noi. Oricum nu prea erau variante căci resortul era “In The Middle Of Nowhere”, pe niște stânci, izolat, cu alte cuvinte mai puțin plastice.

 

Micul dejun pentru copil era in proporție de 2/3 de acasă, iar de acolo ouăle mă interesau și pâinea lor minunată de porumb. Seara, însemnând spre 22.30-23, lapte de migdale cu cereale de acasă.
Zilnic prânzul îl mâncam a la carte in Balcic căci mergeam să vizităm, iar portul este plin de restaurante ce au în meniu pește proaspăt și nu numai.

Ce e de notat pentru părinții care au copii cu alergii este faptul că la bulgari “Trendul” cu alergiile este încă ușor OZN- ist. Explic imediat ce înseamnă: toate supele de la restaurantul resortului unde am stat erau făcute cu smântână… indiferent de modelul ei: de pește- cu smântână, supe creme – cu unt și smântână, de văcuță… logic, cu smântână, orice zeamă cu smantană. Unele se fierb într-un anumit lapte pentru gătit… Deci la hotel nu am avut parte de supe.

Vreti ciorbă? Nu există. Cred că nu au învățat încă să facă borș. Dar dacă știi ce trebuie să mănânci, ai ce, inclusiv ca alergic.

Mini vacanța asta a fost ca o linguriță de apă in deșert. Cu cât pare mai puțină, cu atât devine mai importantă. Atât pentru mine cât și pentru copil. El se bucură de tot ce i se întâmplă mai ales dacă sunt și alți copii, iar eu încep să reconfigurez modul de control absolut în ceva ce uitasem că există: starea de bine.

Controlul acesta ne băga pe amandoi in zona safe. El fizic iar eu emoțional și psihic. Dar pe termen lung ne dăunează amândurora. Sunt conștientă că tot ce am câștigat in acest timp este foarte ușor de pierdut dacă nu stabilizez un timp situația.

Mi-a plăcut la bulgari. Am fost și tristă la bulgari pentru istoria noastră rămasă acolo și de știința lor de a face bani din trecutul nației noastre.

Ceea ce este de notat: in Balcik se vorbește românește peste tot… erau mai mulți români decât bulgari. Aaa, iar ospătarii vorbeau românește, notele de plată se achitau fie cu Leva, fie cu Lei. Adan îmi spune că acolo era tot România întrucât el a vorbit numai românește. Se vede treaba că românii trec granițele țării nu doar pentru un trai mai bun, ci migrează turistic la vecini pentru că aceștia ne oferă ce noi nu ne oferim: prețuri corecte, mâncare bună și mai ales linistea plajelor aceleiași Mări Negre. 

Dacă nu ați fost încă la Balcik și aveți in plan să o faceți, musai:
1. vizitați castelul Reginei noastre Maria– locul unde îi plăcea să se retragă în vacanțe, palatul cu grădinile sale absolut impresionante;

2. Plajele mici și liniștite fără a le ultramoderniza (este stâncos locul, dar au reușit să facă din puțin, un ceva care te atrage și nu te respinge, fără bubuiala tuci-tuci care îți găurește timpanele.)

3. Un mega produs pe care îl puteți lua atât pentru voi cât și pentru a-l oferi cadou la întoarcere (in afară de celebrul magnet de frigider🤪) este crema lor cu apa de trandafiri de maini și nu numai, cu un miros ce se păstrează mult timp si pe care o găsiți la prețuri foarte bune.

 

Să vă meargă bine!