Search here...
TOP
Ani Cretu Cu si fara masca
Despre mine

Tanti Lina, osteopata

Până nu demult, consideram că nu am multe amintiri frumoase din copilărie. Era totul acoperit de o cupolă înnegrită de emoții nesondate încă, de frustrări și neputințe ale copilului din mine care nu fusese suficient mângâiat, ale adolescentei din trecut nevalidate și necomplimentate de partea masculină a vieții de copil. Dar, odată ce am trecut prima barieră, cupola s-a fisurat și prima rază a adus cu ea amintiri ce zăceau ferecate în mintea mea. Am multe, multe amintiri frumoase ale copilului Ani …

Având in vedere ca și azi sunt o persoana energică, vă puteți imagina cam ce energizer eram atunci. La 3 ani mergeam pe bicicletă, jucam Capra și Lapte gros cu cei mari, intram la fotbal cu băieții…
Doamne, îmi amintesc genunchii. Erau veșnic o rană vie. Cum prindea buba coajă, cum făceam alta peste. O disperam pe mămaie, care “drace” îmi zicea. Cred că mă alinta din iubire maximă. Cu toate astea am încă oasele nerupte (excepție face doar coloana pe care am operat-o anul trecut). Dar entorse am avut, iar numărul lor este irevocabil pierdut printre amintirile mele.

Pentru multe m-a dus mama pe la doctori dar pt drăcii, nu. Nu știu de ce în mintea mea, când mă gândesc la copilărie, tot apare Tanti Lina. Toată lumea ii zicea Tanti Lina Bobițoaia. De ce, habar nu am. Tanti Lina era magică. Pentru mine avea două laturi: una bună și una rea. Cea bună este legată de grădina cu flori cum nu avea nimeni în sat, din care îmi făcea coronița pentru sfârșitul anului școlar. Pentru că, da, am fost premiantă 8 ani. Iar partea mai puțin bună este cât mă chinuia.

Aveai “aplecate”? Te duceai la Bobițoaia să te tragă pe mâini. Cum băga ea două degete în candela cu undelemn și te trăgea pe mâini de la încheietuura mâinii până la cot și pe-o parte și pe alta până îți spărgea toate “aplecatele”… mai rar cineva.  Acum se numește că ai o criză de bilă, iei un pumn de pastile, ții un pic de regim și gata criza.

Cea mai tare fază era cu „scrânteala”. Nu la cap, ci la oase. La prima abatere de genu’ ăsta, ma ia mămaie de o aripă și îmi zice “La Bobițoaia cu tine sa te calce”! Era la vreo 9-10 case de noi și tot drumul mă gândeam că eu nu sunt o rufă să mă calce. Mai bine eram. 

Ani Cretu Cu si fara masca citatul saptamanii

Ani, 3 ani jumate. Priviţi acest chip angelic cu ochii mereu dornici de următoarea boacănă

Tanti Lina călca altfel. Înainte de orice te pipăia pe zona afectată. Nașpa treabă căci durea al naibii de tare și era și umflat. Apoi îți punea membrul respectiv pe prag (în cazul meu de atunci – o mână) și te călca, frate, în picioare la propriu. Trecea pragul dus-întors și mă clălca pe mâna, dar nici că era vreun pic impresionată de plânsetele mele.

Când m-a pus pe prag, mămaie s-a asezat oarecum în spate meu. Eu am crezut că va sta pe post de spătar dar, nope! Ci de bodyguard. Să nu carecumva să o rup la fugă, ceea ce, mărturisesc, am încercat nu o dată. După ce m-a călcat in picioare, m-a tras pe mâna. Eu cred că se vorbise cu mămaie, ca între babe, să o răzbune asta pentru câte îi făceam eu zilnic. După supliciul nr. 2, dacă nu leșinai în dureri, te trimitea acasă să te culci. De parcă mai puteai, vorba aia, să ieși la dat cu sapa în grădină. Îmi amintesc că după “tratamentul” lu’ Tanti Lina se zicea că era liniște în curte și în vecini căci dormeam o noapte și juma de zi. De asta le bănuiesc pe babe că erau mâna-n mâna ca mafioatele.

Glumă, glumă… dar Bobițoaia mă repara.

Cu descântatu’ era alta treabă. Dacă te deochea cineva, pac! la Tanti Lina să-ți zică de deochi. Căsca baba de-i crăpau fălcile și bolborosea niște vorbe cu “sari, deochi dintre ochi, din ficați…” si alte măruntaie de care mă minunam maxim că le posed în mine. Acum se numește furt energetic și mai toți rămânem sărăciți din când în când. Noroc că mergem la tot felul de cursuri de ”blocaje și parablocaje” sau “antifurt”.

De ar fi știut Tanti Lina ce comoară era…

Viața e scurtă și Bobițoaia nu mai e demult. Dar eu am propriul Osteopat, un vechi prieten căruia ii place la nebunie anonimatul. Între noi fie vorba, nu știe ce fun pierde “being famous”. Mai ales că, atunci când îl vezi pentru prima dată, zici ca s-a pogorât Iisus din Icoană. Când de fapt este doar el, cel ce face oase, pletos, cu barbă și ochi albaștri.

Pentru că este un spirit generos, nu putea ține doar pentru el ceea ce știe și de aceea a învățat o mână de oameni cum să ne repare când apar defecțiuni la oase și nu numai.

Ii place să glumească. Ori de câte ori îl sun cu dureri pe ici colo, mă întreabă: ”Ia zi, Bestie, ce te doare?”. Știe omu’! Și mai are un quelque chose: ajung la el în general anchilozată, adică stau cu dureri până nu mai pot, iar el mă asează pe saltea și mă “mângâie” verbal, fără să se repete, încheind cu “dacă mai vii la mine în halul ăsta, nu mai pun mâna pe tine.” Eeee, asta până data viitoare când “uită” și reluăm scenariul.

Ori el e sadic, ori eu masochistă. Sau viceversa… 

Și el și echipa lui sunt unii dintre cei care îmi sunt acolo no matter what.

Mă înclin, C!

Să vă meargă bine!

 

«

»

25 COMMENTS

what do you think?

Instagram did not return a 200.